Autocunoastere Cine sunt si ce fac cu mine?

Cuvantul 5 – CALEA DE MIJLOC, MAI FAC UN PAS IN MINE INSUMI FILOZOFAND INTRE FUNCTIILE LATENTE ALE UNUI OM POSIBIL NATURAL-PUR SI CELE EXACERBATE ALE OMULUI BULIMIE-SEXUALITATE-DEDUCTIVITATE-CREATIVITATE

(din "CARTE VIE INEXEX - Metamorfoza", etapa 1, 

starea 2 - Smerita cugetare) 

- Waw! Ce mai e şi asta, ce încrengătură, ce arătare, ce ciudăţenie, tot eu sunt şi asta?

- Ei bine da, tu eşti "asta".

- Şi ce reprezintă, ce e toată această reţea-bântuială?

- Doar nu te identificai numai cu corpul fizico-psihic?

- Aproape că nu, dar păienjănişul ăsta, caracatiţa asta cu miliarde de fire în loc de tentacule, această unduire a unei aglomerări uimitoare de ... nici nu pot descrie, parcă era pămătuful acela de şters praful din care ies firicele fără număr.

- Cam aşa eşti tu, e o imagine oarecum metaforică, dar tot ce a însemnat viaţa ta de până acum, tot ce eşti tu, este cu tine şi face în continuare parte din tine, toate gândurile, vorbele, emoţiile, sentimentele, faptele, toată trăirea, eşti tu acesta cam aşa cum te-ai văzut acum, toate fac parte din fiinţa ta, aşa eşti, nu cum te vezi în oglindă cu ochii tăi ce nu percep nici măcar ultravioletele şi infraroşiile.

Toate energiile de la cea mai simplă formă de trăire până la cea mai complexă, care au apărut în tine, fac acum parte din reţeaua infoenergetică.

Aşa cum creierul are o vastă reţea neuronală modelabilă, iar neuronii sunt interconectaţi prin sinapse, tot aşa eşti şi la nivel fiinţă, adică o vastă reţea infoenergetică cu valenţe mai mult sau mai puţin fizice.

Dincolo de omul fizico-psihic este omul infoenergetic.

- Mă zăpăceşti ca să mă prosteşti.

- Nu, nu îţi bate capul cu astea, nu ajută la nimic dacă intrii în detalii, important este numai să-ţi deschizi şi mai mult mintea şi să accepţi că eşti infinit mai mult decât orice ştii tu sau umanitatea asta actuală prăpădită.

- Aşadar?

- Aşadar, de aceea contează aşa mult pacea gândurilor (golul minţii) ca şi focalizarea atenţiei asupra unui singur gând, idee, acţiune, lucrare (adică ceea ce face orice om când citeşte, învaţă, lucrează etc.), ca folosindu-ne de aceste daruri native să contrabalansăm tarele genetice şi cele dobândite prin reaua obişnuinţă.

- Dar cum?

- Totul, dar totul e conectat la reţeaua infoenergetică.

- Dar reţeaua e în jurul meu sau în mine?

- Detalii de contabilitate, nu asta contează, tu înţelege esenţa, nu mai rătăci în toate părţile, îndreaptăte direct spre ţintă, urmează-ţi instinctul, intuiţia pe care o conştientizezi de când eşti şi care te-a condus până aici.

- M-a condus, o cunosc bine, i-aş zice câteva că mari necazuri am avut din cauza ei, nu am fost pe placul nimănui.

Poate era mai bine fără ea, stăteam în banca mea şi eram pe placul popilor sau măcar pe placul "iniţiaţilor liberi".

- Ai terminat cu boceala?

- Da.

- Ok. Cum ziceam, pentru ca omul să se lucreze cu adevărat pe sine în cunoştinţă de cauză şi nu la întâmplare (aşa cum de fapt a făcut de a construit toată această reţea infoenergertică), e necesar să găsească calea.

- Şi care e ea?

- Calea de contact direct cu reţeaua este pacea gândurilor (golul minţii) şi focalizarea conştientă a gândului în scopul armonizării reţelei infoenergetice şi a întregii fiinţe.

- Şi?

- Şi combinând ce am tot scris până acum, dar mai ales cele scrise în "Cuvântul 4" cu cele scrise aici, rezultă o meditaţie generală de genul:

"Sunt iubirea-înţelepciune şi mă armonizez cu mine însumi la toate nivelurile, fizic, psihic, energetic, informaţional, mă armonizez la nivel emotiv-sentimental, la nivel cugetare, la nivel fapte, mă armonizez cu amintirile şi visele cu inconştient-subconştientul, sunt în armonie cu tot ce sunt eu moştenit şi dobândit, cu tot ceea ce am fost creat, cu tot ce am creat şi am permis să facă parte din mine s.a.m.d."

Şi ca să înţelegi mai bine, să ştii că toţi oamenii sunt alcătuiţi aşa, tu ai în tine existenţe infoenergetice şi poate chiar fizice, datorate altora şi în ei se află existenţe care fac parte din reţeaua lor fiinţială datorită ţie.

Ba mai mult, sunteţi interconectaţi unii cu alţii, vă interpătrundeţi şi reţeaua nu se rezumă numai la oameni ci la tot ce există şi e.

-Şi acum, din cauza unei imagini, a unui flash imaginistic, pe care toţi tâmpiţii (nu că eu sunt diferit) ar putea să o numească "viziune" vrei să accept ideea de corp infoenergetic?

- Bineînţeles că dacă trânteşti cuiva acest termen fără o susţinere oamenii vor spune că eşti dus cu pluta, noi vorbim însă despre lucruri concrete nu despre acel flash.

- Zău? Uimeşte-mă.

- Ce sunt visele şi de unde vin? Ce sunt imaginile pe care le vezi atunci când închizi ochii şi laşi imaginaţia să zburde, de unde vin? Dar gândurile ce sunt şi de unde vin, de unde vin şi unde se duc toate astea?

Nu voi da exemplu energia care este în fiecare element existenţial, interrelaţionarea energetică, vorbeşte despre asta ştiinţa şi viaţa, nici despre fizica cuantică sau teoria stringurilor nu voi aminti, ci te voi întreba numai: sa întâmplat să te gândeşti la cineva şi să vă întâlniţi, să visezi ceva şi să constaţi că a fost exact aşa, să îţi vină un gând în minte şi să se întâmple întocmai, să te gândeşti întâmplător la cineva şi să fii sunat de acea persoană aproape instantaneu, să vă sunaţi amândoi odată, să visezi ceva pentru care să fie necesar să consulţi DEX-ul pentru a afla ce înseamnă acel termen, să afli cu o clipă mai devreme ceea ce urmează, să ai o trăire sau mai multe care să fie fiecare unică în viaţă şi care să nu o poţi explica nici tu şi nici cei cărora le-ai povestit, să te fulgere un gând şi să se oprească trenul de exemplu, să faci ceva pentru că ai simţit chemarea, să mergi la sigur având o încredinţare interioară de neânţeles sau multe alte evenimente "ciudate" de care toţi oamenii au parte?

- Am avut parte de astfel de ciudăţenii recunosc.

- Vezi, cam despre asta e vorba, aceasta e o latură a fiinţei tale, o altă faţetă de care nu eşti conştient.

Eşti interconectat cu toate ale tale şi ele între ele, dar eşti conectat cu toţi oamenii şi tot ce există şi este, tocmai prin acest nivel infoenergetic.

- Şi crezi că eu cu puterea gândului voi putea vreodată să schimb ceva în mine sau în afara mea?

- Categoric, oare prin care putere ai ajuns să ştii tot ce ştii, să acţionezi emotiv-sentimentalul, cum ai ajuns să ai amintiri, imagini mentale, un comportament, deteriorarea din tine se datorează eronatei folosiri a infoenergiilor, gândurile tale sau ale înaintaşilor au condus la supraxcitarea, suprasolicitarea organelor.

Mereu aţi fost sclavii gândurilor voastre care au înrobit emoţiile, care au înrobit organele voastre şi toată fiinţa, gândurile, infoenergia repetată produce acţiune chimică iar această influenţează funcţionarea celulară şi a organelor şi sistemelor.

Dacă ne raportăm la toate faptele voastre, alimentare, sexuale, comportamentale, cine e mentorul lor dacă nu gândurile, gândirea pervertită spre exces, neştiinţă, uitare, neputinţă, ignoranţă, pofte, plăceri, frici, patimi, autoamăgire, minciună, îndărătnicia în adevăruri şi valori personale, idolatrie a omului şi umanităţii.

Turnul Babel e o alegorie mereu actuală, "viaţa" din noi nu a permis globalizarea gândirii rudimentare şi pervertite a omului într-o doctrină unică deoarece ar fi însemnat cea mai mare tragedie umană, o conducere unică, un sistem atotştiutor, infailibil, în nebunia umană putea fi considerat una cu "cel necuprins şi neştiut" dar mereu materializat în arhetipuri cioplite de minţii retardate.

Nu a permis aceasta măritul nostru făcător, nu, nu a permis cărnii aflată în putreacţia gândirii să ia locul "lui, eternul, negândibilul, supremul, subtilul, purul, emanatorul".

Aşa că îi vedem azi, ca persoane fizice sau instituţii, surogate de adevăruri, convinşi, fermi, mistici, spirituali până în măduva oaselor, încredinţaţi de pe nivelurile lor umane mai mult sau mai puţin evoluate, de eternitatea moralei lor, a doctrinei, cunoaşterii, înţelegerii, metodei, lucrării, iniţierilor de care sunt capabili, aşteptând de la noi osanale şi temenele, limbi de-un cot şi încuviinţări dobitoceşti, adoraţie şi admiraţie.

Rămâne paradoxul instituit prin Turnul Babel, pe care, "supremul", la lăsat să fiinţeze în ei, adică "câte bordeie atâtea obiceie", care mai de care cu adevărul lui, care mai de care cu dumnezeul şi morala lui, cu propria ideologie-doctrină dogmatizată.

Mulţumim frumos dumnezeule necunoscut că nu i-ai lăsat să ne ia libertatea de a putea înţelege singuri şi le-ai încurcat limbile lor înţelegătoare astfel încât nu putem să nu bufnim în râs văzându-i cum se bat cu pumnul în piept, care mai de care cu adevărul, spiritualitate, religia, morala, învăţătura lor infailibilă, neputându-se nici cum pune de acord.

Pentru asta, te admir pentru prima dată în viaţa mea, plecăciune profundă doamne.

Revenind; gândul este informaţie dar are în el energie.

Când hipotalamusul tău începe fabricarea neuropeptidelor care înebunesc celulele şi devii o marionetă a emoţiilor, cine şi ce comandă a dat? (Asta raportându-ne la nivelul ştiinţei actuale),

Totul e automatizat, e reflex, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să redobândeşti controlul fiinţei tale, că în continuare, orice gând, amintire, imagine, vis, comportament interior sau exterior să treacă de tine ca de un stâlp stradal, tu eşti şeful fiinţei tale, recapătă controlul asupra gândurilor, gândirii, emoţiilor tale, i-aţi în primire infoenergeticul şi ţinel sub control, armonizeazăte la toate nivelurile, armonizândul pe el, armonizează fiinţa care eşti.

Omul nu e o fiinţă limitată ci autolimitată, orice om are în el toată dotarea potenţială a celui ce l-a făcut pe el şi lumea în ansamblul ei.

De mari eforturi infoenergetice, mai mult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză a fost nevoie din partea înaintaşilor ca să primeşti o zestre genetică deteriorată, mari eforturi ai mai făcut şi tu ca să te îmbolnăveşti, să provoci o anomalie până la nivel fizic.

Acuma, de cât efort infoenergetic crezi că e nevoie pentru a remedia atâta amar de lucrare negativă?

Bineînţeles că depinde şi de nivelul tău evolutiv, de nivelul lucrării tare infoenergetice, pentru unii poate fi îndeajuns un singur gând, o singură conştientizare, dacă o fac cu putere mare, pentru alţii poate sunt necesare luni sau ani şi nu garantează nimeni reuşita, intră desigur în calcul şi ceilalţi dar mai ales cel ce a făcut tot ce e.

"Sunt armonia iubirii înţelepte, în sensul milei ţi-o cer zicând-o şi nu al dreptăţii; care dintre noi are verticalitatea să stea în faţa dreptăţii absolute şi eterne?

Nu voi zice să faci dreptate cu mine, să-mi faci dreptate, ci să ai milă de mine."

Cât de drept sunt eu, ştiu eu ce este dreptatea universală eternă?

De unde provin toate cunoştinţele mele cele pe care mă bazez atunci când îndrăznesc să nu iau în calcul iertarea şi mila, cum de nu mă decalibrez, cum de nu mă fac ţărână pentru că întrerup legătura cu tine emiţător suprem de existenţă, etalând într-un act subtil de mândrie, priopriele-mi credinţe şi credinţă unică, toate infantile.

Tot ce ştim, de unde provine dacă nu din cărţi, din scrieri, din spusele altora, din trăirea mea şi a altora, adică tot de la oamenii, fiecare aflat pe nivelurile noastre de unicelulare, pluricelulare sau, poftim, treacă de la mine, chiar moluşte?

Pot şi eu foarte bine să consider că inspiraţia asta, e o convorbire cu dumnezeu, şi să o scriu ca atare, îmi dictează însuşi creatorul domnule, sau un înger, o entitate, un îndrumător galactic etc.

Negrşit că e posibil să se găsească unii să ia asta de bun, acum sau peste 10 ani, 100 de ani cine ştie, dar nu, nu voi face asta, ca să nu mă îndobitocesc şi eu şi voi mai tare decât au tot făcut-o înaintaşii noştrii şi umanitatea actuală.

Nu vedeţi ce a rezultat dintr-o asemenea abordare? dogmatizare, fărâmiţare, conflicte, prigoană, inchiziţie, crime, genociduri.

Eu am parte de o limpezire a minţii şi înţeleg totul, mereu mai altfel, că sunt niveluri de cunoaştere, etape, stări, e o scară, mai multe, se duce în sus, în jos, nu ştiu exact, orice e posibil.

Se poate foarte bine ca peste o zi, o lună, un an, să înţeleg ceva într-un mod diferit şi evident, astfel încât să depăşească net ceea ce scriu acum, să facă nefolositoare şi banale scrierile actuale pentru mine cel de atunci, sau să înţeleg în aşa fel încât să devină evidentă din nou, la alte niveluri, valabilitatea unor ipoteze din trecut despre care ajunsesem să le cred banale, şi tot aşa, acesta e marele farmec al cunoaşterii permanente, al înţelegerii mereu mai profunde, nu se epuizează niciodată şi te face să înţelegi că adevărurile şi adevărul e pretutindeni şi mereu în metamorfoză (trecem pe lângă el şi nu-l observăm dacă nu avem nivelul lui).

Mănânc un măr, cât oare mă aflu eu acum în dreptatea adevărului suprem?

Mărul strigă la mine reproşându-mi că l-am cules înainte de aşi închia ciclul vieţii, sau că îl sfâşii cu dinţi. Celulele lui pot şi ele să ceară dreptatea lor deoarece eu le strivesc cu dinţii, la fel substanţele mărului.

Pot eu să merg cu mărul la o judecată dreaptă?

Cât de drept am fost eu ucigând mărul?

Dar când e vorba de acest cârnat din farfurie, pot eu să merg în faţa dreptului judecător să facă dreptate între mine omul şi el, animalul ucis?

Cine dintre noi nu se foloseşte de toate dotările sale, de toate potenţele sale active fără să ne punem problema dacă e bine sau rău?

Cine se gândeşte că profesând ceea ce profesează nu e în dreptatea adevărului suprem? La fel când învăţăm, când gândim, vorbim, facem şi desfacem toate cele ale vieţii cotidiene.

Atunci zic, de ce un iniţiat şi-ar pune problema dacă e sau nu în dreptatea adevărului suprem când foloseşte o dotare, la fel de banală pentru el cum e pentru noi funcţia memorie, inteligenţă, simţire, gândire, voinţă, libertatea de decizie şi acţiune, respiraţie, văz, auz etc.

Pentru iniţiaţi magia e o potenţă pe care o folosesc tot aşa cum noi folosim capacitatea de a înţelege, deducţia, imaginaţia ori creativitatea, de ce la ei trebuie să fie albă sau neagră şi la noi nu?

Adevărat vă spun vouă, aşa cum la iniţiaţi, magia lor e albă sau neagră în funţie de conştientizara din "inima" lor, adică de informaţia-energie, de gândul care fecundează câmpul lor de conştiinţă şi naşte efect magic pozitiv sau negativ, tot aşa este valabil la fiecare dintre noi pentru orice trimitem spre decodare şi "încarnare", câmpului nostru de conştiinţă indiferent că o facem voit sau întâmplător, indiferent că o facem conştient sau subconştient.

Nimic nu trece pe altundeva decât prin conştiinţă şi ea lucrează din plin la comenzile fără număr ce le primeşte în permanenţă, trimiţând creierului spre executare (poate nu numai), iar acesta întregului organism (psihico-fizic).

Toate sunt în legătură, nu se întâmplă nimic fără să afecteze totul.

- Interesantă pledoaria asta a ta, dar medicamente iei? Nu te-ai operat tu de colicist (fiere)? Când doctorul spune că mori dacă nu te operezi sau nu faci ce-ţi indică el, tu ce faci, mai ţii cont de toate cele despre care tot filozofezi?

- Ai dreptate, filozofam, cine are fapte pe măsura celor scrise, eu nu am recunosc, dar eu sunt un "artist" anonim, scriu şi eu când mintea mi se goleşte şi lasă să iasă la lumină înţelesuri care altfel nu pot răzbate grosimea întunecării minţii mele. Ce să fac?

- Ieşi din cugetare, ieşi din cugetare!

- Să ies din cugetare?

- Da, ieşi din cugetare, niciodată nu o să mă găseşti în cugetare, nu am loc în ea, motiv pentru care de-a lungul timpului aţi tot scos fel de fel de legi, "care mai de care mai morale şi mai bazate pe revelaţii divine şi iluminare".

Ieşi din cugetare şi rămâi aşa, pace ţie. ... Reuşeşti?

- Da, însă mai dă năvală câte un gând sau câte o imagine.

- Dau năvală pentru că, tu mintea care eşti, ai devenit un apendice al tău omul-cugetare-imaginistică-deductivitate-creativitate-materialism, în loc ca ele toate să fie un apendice al minţii contemplative.

- Dar ăsta sunt, omul fiziologie, stomac, ficat, intestine, plămâni etc.

- Da, ai ajuns mai mult biochimie, om-materie, priveşte la un sportiv cum i se dezvoltă trupul, cum i se dezvoltă grupele de muşchi solicitaţi şi abilităţile specifice sportului practicat.

Vezi un intelectual care permanent îşi antrenează creierul minţii în cele ale intelectului, cum rămâne el ager în gândire până la bătrâneţe.

Însă, omule drag, ai avut tu vreodată ocazia să cunoşti un om contemplativ, un om care toată viaţa şi-a antrenat mintea, dar nu intelectual ci mistic.

Nu mă refer la nimic cunoscut ci la omul gen adamic, omul care a ajuns natural, ba poate chiar sa apropiat de a fi pur.

Nimeni nu a întâlnit vreodată aşa ceva, un asemenea om are corpul său ca pe un apendice, la fel şi intelectul (aşa cum e numită azi această funcţie), el şi-a dezvoltat funcţiile şi potenţele despre care oamenii de azi nici nu bănuiesc că există în dotarea lor.

Tu şi umanitatea aveţi dileme deoarece aţi dezvoltat pe homo-materie-deductivus, care are burta mare dar are şi capul mare, burta de mâncare şi sex iar capul de gândire falsă.

Tipul de om natural-pur e ca păsările văzduhului, el a ajuns să se poată hrănii cu ceea cei oferă natura, ba chiar să nu mai aibă nevoie de hrana materială cunoscută nouă în acest scop.

Necesităţile lui sau tot redus până aproape de dispariţie şi atunci el a ajuns să nu mai aibă dilemele voastre.

Armonia iubirii înţelepte ajunge la el în deplinătate, sunt una, pe cât e cu putinţă în trup fiind, el nu mai poate fi în conflict de interese cu nimeni şi nimic.

El nu-şi mai pune problema uciderii a nimic doarce nu are necesităţi care să impună asta, nici măcar a bolilor deoarece armonia e unica lege din sine.

Înţelegi acum că sursa întrebărilor, nedumeririlor, inaplicabilităţii filozofiei tale nu e alta decât rătăcirea totală a umnităţii în falsitate.

- Da, şi ce să facem? Ăştia suntem, iată eu de 25 de ani m-am tot străduit să fac ceva cu mine din punct de vedere evoluţie către desăvârşire şi nu sunt diferit de cei care au neglijat acest aspect.

- Lasă-i în pace să-şi găsească echilibrul unde reuşesc ei, şi tu la fel, găseşteţi echilibru, nu te întinde prea tare să nu te rupi.

Dreapta socoteală, moderaţia, cumpătarea, nimeni dintre voi nu mai poate trăi după adevăr aşa că urmaţi calea de mijloc.

Toate legile voastre morale sunt încercări (induse de cei ce şi-au dat seama de prăpastia dintre ce e umanitatea şi ce trebuia să fie)de a da cât de cât o direcţie de urmat. Toate au eşuat lamentabil din acelaş motiv pentru care a eşuat şi comunismul, conştiinţa, câmpul de conştiinţă al omului şi al umnităţii dă naştere unui caracter, unui comportament, unei cugetări, unei vieţuiri comandată de o minte pierdută.

Acuma ai înţeles diferenţa enormă dintre morala universală natural spre pură şi umbrele de morală umane şi că practic nu se poate aplica morala naturală sau pură primitivismului uman actual?

- Am înţeles, aşa este, evident că nu se poate aplica la fel cum e de evident că orice formă de morală e subiectivă.

- De acum, în meditaţie poţi să foloseşti ce formulare vrei, un lucru contează, să nu te întorci în mocirla uitării şi neştiinţei celor pe care le-ai conştientizat acum.

Ai înţeles la ce nivel ajunge morala naturală spre pură, urmează calea ta, calea de mijloc dintre această morală şi măsurile tale, astfel încât să nu intri în disonanţă cu tine şi apoi nici cu lumea.